Balochi si povestea ei

Mini-vacanta care se intrezareste in perioada cu 1 mai ii imbie pe colaboratorii de la biroul de traduceri farsi Craiova sa se indrepte si catre activitati mai placute, dar inscrise in preocuparile lor profesionale. Una dintre acestea este, bineinteles, explorarea variatului univers lingvistic al mapamondului, asa ca traducatorii de farsi din Craiova s-au aplecat asupra limbii numite Balochi.

Balochi este limba nativa a populatiei cu acelasi nume, care traieste in regiunea istorica Balochistan, care se intinde, in mare parte, pe teritoriul Pakistanului, dar ocupa si teritorii din Iran sau Afganistan.

Balochi face parte din familia limbilor iraniene nord-vestice, iar vorbitorii sai, in numar de aproximativ 7 milioane, se gasesc in regiunile amintite mai sus, dar si in statele din Golful Persic sau chiar Africa estica.

Balochi mai este cunoscuta si ca Baloci sau Baluci si are doua dialecte principale, cel nordic (triburile Mandwani) si cel sudic (triburile Mazaris); diferentele se manifesta in principal la nivel de terminatii gramaticale, care la triburile nordice sunt mai putin distincte decat la cele sudice.

Din punct de vedere fonologic, Balochi se distinge prin existenta a opt vocale, cinci lungi si trei scurte; si in privinta acestora se remarca anumite diferente intre dialectul sudic si cel nordic.

Pana in secolul al XIX-lea, Balochi nu era o limba scrisa, iar situatiile in care era nevoie de documente scrise in aceasta limba se folosea alfabetul persan. Influenta britanica in zona in perioada coloniala a dus la folosirea, pentru o perioada, a alfabetului latin, insa, dupa crearea statului independent Pakistan, s-a revenit la utilizarea alfabetului persan. Pentru a reda particularitatile limbii Balochi, foarte util s-a dovedit varianta Urdu a alfabetului arab.

Lingvistul Sayad Zahurshah Hashemi a redactat un ghid amplu care a stat la baza standardizarii limbii Balochi scrise in Pakistan si Iran, care se pastreaza pana in zilele noastre, desi, in Afganistan, Balochi utilizeaza un sistem diferit de scriere.

Sursa imagine: www.wikipedia.org.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 2550723 678 986/andrinacraciun@gmail.com.

Advertisements

O limba sacra – Avestica

limba_avestica

Cand exploreaza mapamondul in cautarea de comori lingvistice, colaboratorii de la traduceri persana Craiova nu uita sa se aplece si asupra unor limbi care nu se mai utilizeaza in mod curent (traducatorii de farsi din Craiova au vrut sa evite termenul funeste de “limba moarta”). Ca urmare, specificul activitatii lor i-a indemnat sa va spuna povestea limbii avestice.

Avestica este o limba iraniana din ramura de est a acestei familii lingvistice, cunoscuta pentru ca este limba in care a fost redactata Avesta, colectia de texte sacre a religiei zoroastriana. Cunoscuta si sub numele de limba Zend, avestica se vorbea in anticele regiuni ale Arahosiei, Ariei, Bactriei si Margianei, care corespund Afganistanului de azi, precum si unor parti din Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan sau Uzbekistan.

Daca, la un moment dat, avestica trebuie sa fi existat si ca limba vorbita, in timp ea a disparut din uz, insa, datorita importantei sale ca limba sacra, a continuat sa fie utilizata in ceremonii si chiar ca limba a unor compozitii religioase ulterioare, in aceasta privinta, potrivit colaboratorilor de la traduceri farsi Craiova, putand fi asemanata cu sanscrita vedica. Unii specialisti afirma si ca pastuna contemporana are la baza avestica.

Avestica a fost atestata a aparea in doua forme, “Avestica veche” si “Avestica noua”; de notat, insa, ca varianta noua nu a derivat din cea veche, reprezentand un dialect separat, folosit in alte perioade de timp. Este posibil ca aceasta diferentiere sa se fi datorat faptului ca avestica se transmitea initial pe cale orala, pentru ca de la un moment dat, sa se produca o standardizare a ei, proces influentat de particularitatile lingvistice ale popoarelor care dominau zona Iranului in perioada respectiva (cum ar fi dinastia sassanida – secolele III-VI d.Hr. – cand a avut loc o transcriere fonetica a limbii Avestei).

Avestica s-a perpetuat in scris, ca urmare, a fost nevoie si de un alfabet care sa ii ajute pe preoti sa recite scrierile sacre cat mai precis. De aici si numarul mare de litere – 53-  al alfabetului care initial se numea Din dabireh (“scriere religioasa”).

Sursa imagine: www.wikipedia.org.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 2550723 678 986/andrinacraciun@gmail.com.

Kurda si povestea ei

kurdistan-map

Situatia internationala nu este deloc buna, dupa cum opineaza colaboratorii de la biroul de traduceri turca Craiova, insa spera ca oamenii vor avea intelepciunea sa nu duca mai departe toate conflictele izbucnite sau care stau sa izbucneasca. In noianul de stiri care redau (mai mult sau mai putin exact)  informatii de pe aceste teatre de lupta, a aparut mentionata o limba a unui popor care nu are o tara a sa: kurda. Imediat li s-a activat pasiunea colaboratorilor de la  firma traduceri limbi rare Craiova, care s-au aplecat asupra povestii acestei limbi.

Kurda face parte din ramura ariana a familia limbilor indo-europene si se vorbeste in regiunea Kurdistanului, impartita intre mai multe state: Iran, Irak, Siria si Turcia. Potrivit specialistilor, kurda s-ar incadra ca o limba iraniana nord-vestica, desi altii ar plasa-o la confluenta dintre cele nord-vestice si cele sud-vestice, datorita unor influente din partea persanei, aparute ca urmare a unor contacte repetate de-a lungul istoriei. Alte limbi cu care kurda prezinta similitudini sunt: limba Avesta (care, potrivit colaboratorilor de la traduceri farsi Craiova, este limba in care Zoroastru sau Zarathustra si-a redactat faimoasa opera), pehlevi (cunoscuta si sub numele de medio-persana) sau limba osetina (vorbita in Cazucazul de Nord).

Datorita intinderii teritoriului pe care este vorbita si a istoriei zbuciumate care i-a separat pe unii vorbitori de altii, in prezent, kurda consta in mai multe dialecte, mai mult sau mai putin inteligibile reciproc. Principalele dialecte sunt: Kurmanji in nord (recunoscuta ca limba minoritara in Armenia si vorbita, de asemenea, in Turcia, Siria sau Iran) si Sorani spre est si sud (a doua limba oficiala in Irak).

Printre primele mentiuni ale limbii kurde se numara relatarea din secolul al IX-lea a istoricului arab Ibn Washiyya care, in timpul sederii in Damasc, a intalnit doua carti despre cresterea plantelor scrise in kurda, pe care le-a tradus apoi in araba. In 1787, preotul italian Maurizio Garzoni a publicat la Roma Grammatica e Vocabolario della Lingua Kurda, un moment foarte important in istoria acestei limbi, deoarece este prima data cand ii sunt atestate originalitatea si diferentele fata de limbile vecine.

Din punct de vedere al gramaticii, kurda se prezinta ca o limba flexionara, care adauga prefixe si sufixe la radacini lexicale, pentru a exprima relatii si a forma noi cuvinte.

Pentru scriere, kurda foloseste alfabetul arab (cu unele modificari) in Irak si Iran si pe cele latin (cu unele semne diacritice speciale) in Turcia, Siria sau Liban.

Sursa imagine: www.mtholyoke.edu.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 2550723 678 986/andrinacraciun@gmail.com.